Fragmente din jurnale

22 Aprilie 2010 § 1 comentariu

TITU MAIORESCU (1840-1917): „De acum înainte, o să-mi însemn în cartea asta toate erorile mele şi toate bunătăţile de peste zi.” (14 febr. 1856)/ „Când am plecat de acasă, neobservat, necunoscut, singuratic – eram într-adevăr atât de profund mâhnit, iar astăzi toată ziua atât de deprimat. Şi în asemenea clipe să te întorci spre Dumnezeu? Nu nu e asta, nu simt o durere vagă, generală, ci mi-e dor numai de cineva, de oameni pe care să-i iubesc şi să mă iubească şi cu care să întreţin relaţii în toată libertatea şi mereu. Abia atunci aş deveni bun, atunci aş putea să acţionez şi să produc ceva –  pe când aşa…” (14/26 apr 1859) „Revin la jurnal. Acum se pune problema ca din viaţa bogată care se desfăşoară în jurul meu să reţin mai multe fapte şi, de asemenea, unele impresii.” (5/17 ian 1866)/ „În timpul din urmă mă izbeşte din ce în ce mai mult ce tari piese de rezistenţă şi ce tari coeficienţi de fricţiune sunt oamenii. Nici unul nu-mi sugerează nimic. Iar sugestiunile ce eu aş vrea să dau sunt tot atât de mult amortizate, încât, cu înaintarea în vârstă, mă paralizez.” (4/16 oct 1872)

GABRIELA MELINESCU (n. 1942): „Sigur că libera voinţă joacă un mare rol la fiinţele conştiente, dar, în mare, văd cu stupoare că viaţa ne trăieşte mai mult decât noi o trăim pe ea. Unde se află acum visul şi hotărârea mea şi mai ales a lui Nichita de a îmbătrâni împreună, imaginea în care îi plăcea să se vadă într-un cărucior împins de mine: el sătul de ani şi de împlinirea vieţii lui de geniu! Toate astea erau numai glume şi vise de oameni drogaţi de elixirul iubirii?// Ce aş putea să opun durerii mele femeieşti de a face totul pentru bărbaţi: a-i iubi ca ei să fie flataţi în forţa lor masculină, a-i consola de lipsa de încredere care îi vizitează, a avea grijă să fie hrăniţi şi a mă nelinişti pentru sănătatea lor fragilă? Nimic! Nimic altceva decât rugăciunea inimii.” (mai 1976)/ „Dar când scriu nu mă gândesc la diferenţele dintre limbi, inconştient totul se amestecă şi uneori totul pare nou, proaspăt, şi alteori ciudat, ca un fel de violare a logicii gramaticale. Mi-am asumat riscul, chiar cel de a fi ridicolă în încercare mea de a împrieteni limbi atât de diferite. A nu îndrăzni e contrariul caracterului meu aventurier, al impulsului meu de a intra pur şi simplu în foc, pentru a mă simţi vie.” (aug 1996)

MIRCEA CĂRTĂRESCU (1956): „E vreme de luptat şi trebuie să lupt. Scrisul – pe mai târziu. Acum e nevoie să urnim lucrurile.” (10 ian 1990)/ „Maturitatea e faza din viaţa ta când una dintre ficţiuni începe să te atragă mai tare. O numeşti realitate şi din clipa aceea te laşi de scris.” (1 ian 1991)/ „10 august. Doar atât, 10 august. Nu e nimic mai mult de spus (mă-ntreb de ce am adăugat şi nu e nimic mai mult de spus şi de ce am mai deschis şi paranteza asta). Iarăşi am pierdut lumea. Jurnalul ăsta poate că pare verbios, dar trebuie să-l înţelegi, totuşi, ca pe o succesiune de retrageri în tăcere. O autodistrugere calmă.” (10 aug 1991)/ „Sunt hidos acum ca o femeie care ar naşte o imensă placentă plină de firişoare de sânge, dar fără urmă de copil în faldurile ei. Sau acesta e copilul, meduza asta de noroaie străvezii?” (2 aprilie 1992)/ „Parcă tot ce trăiesc este dublu, sub toate imaginile şi mai ales stările de spirit, se străvede altceva, un flux de amintire transparentă şi difuză, o culoare interioară ca o căptuşeală de emoţie pură, un creier fraged, fantomatic, plin de lumini vechi. Totul e re-trăit, totul e luminat dinăuntru.” (24 ian 1993)/ „Mă simt murdărit şi falsificat de elogiile publicului mare, dar mai ales de faptul că le accept.” (20 sept 1993)

MIHAIL BULGAKOV (1891-1940): „Moscova trăieşte o viaţă zgomotoasă, mai ales prin comparaţie cu Kievul. Semnul distinctiv este că în Moscova se bea bere în neştire. Şi eu beau multă. De altfel, în ultima vreme, m-am demontat de tot. Din Berlin a venit contele Aleksei Tolstoi. Are un comportament destrăbălat şi cam insolent. Bea mult. Mi-am ieşit din vad – n-am mai scris nimic de o lună şi jumătate.” (24/11mai 1923)/ „Mă apuc să învăţ. Nu se poate ca vocea care mă tulbură acum să nu fie profetică. Nu se poate. Nu pot să fiu nimic altceva decât scriitor. Oi vedea ce-o să fie, o să învăţ, o să tac.” (6 nov/24 oct 1923)/ „Sunt într-o poziţie îngrozitoare: mă îndrăgostesc tot mai tare de nevasta mea. Mi-e aşa de ciudă – 10 ani m-am lepădat de propria mea… Femeia ca femeia. Iar acum mă înjosesc încercând o uşoară gelozie. Are un nu ştiu ce plăcut şi dulce. Şi e grasă” (3 ian 1925)/ „Parc-aş avea un nod în gât. Iar eu însumi sunt cu adevărat o cobră. M-au strâns atât de tare [nişte evreicuţe dragi – n.n.] că am slăbit într-o singură zi şi mutra mi s-a lăsat într-o parte. Trei zile şi trei nopţi o să mă gândesc, o să născocesc ceva.” (4 ian 1925)

FRANZ KAFKA (1883-1924): „Ieri: în spatele nostru, un om a căzut de pe scaun de plictiseală. O comparaţie din Rachilde: oamenii care se bucură de soare şi le cer şi celorlalţi să se bucure sunt ca nişte beţivi ce se întorc noaptea de la o nuntă şi-i silesc pe cei care le ies în cale să bea în sănătatea unei mirese pe care aceştia din urmă nu o cunosc. Scrisoare către Weltsch; i-am propus să ne tutuim. Ieri, scrisoare frumoasă adresată unchiului Alfred din pricina fabricii. Alaltăieri, scrisoare către Lowy. Astă-seară, din cauza plictiselii, m-am spălat pe mâini, în baie, de trei ori la rând. Teama de singurătate în Duminica Rusaliilor, iar luni sub incredibilul motiv că părinţii pleacă la Franzensbad. Un copil cu două codiţe, cu capul descoperit, cu hăinuţa largă, roşie cu picăţele albe, cu picioarele goale şi fără încălţări, traversează şovăitor digul carosabil de lângă Teatrul Naţional, ţinând într-o mână un coşuleţ, iar în cealaltă o lădiţă. La începutul piesei Madame la Mort, actorii joacă întorşi cu spatele, conform principiului: în împrejurări similare, spinarea unui diletant este la fel de frumoasă ca şi cea a unui actor bun. Ce ţi-e şi cu conştiinciozitatea oamenilor!” (23 mai 1912)


Anunțuri

§ One Response to Fragmente din jurnale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Fragmente din jurnale at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: