Antimodernii lui Adrian Lăcătuș

11 Decembrie 2010 § Lasă un comentariu

(Adrian Lăcătuș, Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei Centrale, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2009, 210 p.)

În prefața la traducerea românească a studiului Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes, Mircea Martin își exprimă încântarea că tipologia propusă de Antoine Compagnon în 2005 „este menită să le dea sugestii fecunde, înnoitoare, cercetătorilor literaturii și culturii române”. Când a făcut respectiva observație, teoreticianul bucureștean nu bănuia că modelul analitic francez cunoaște antecesori în spațiul autohton. Cel puțin aceasta e impresia lăsată de volumul de comparatistică (la origine o teză de doctorat) publicat recent de Adrian Lăcătuș – Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei Centrale. Fără să-l fi citit pe Compagnon (cele 148 de volume din bibliografie nu-l menționează), universitarul brașovean își structurează cartea urmând o strategie similară. Între o introducere și o concluzie, secțiunea referitoare la ideile moderniștilor conservatori (capitolele 2-4) este completată prin studiile de caz dedicate oamenilor (L. Wittgenstein, G. Lukács, H. Broch, Th. W. Adorno, M. Kundera) reprezentativi pentru scepticismul mitteleuropean manifestat ca replică la discursul progresist-triumfalist al ideologiilor dominante. Mai mult, chiar sintagma din titlu este definită de Lăcătuș în spiritul, nu neapărat și litera, caracterizărilor făcute de Compagnon antimoderniștilor săi „contrarevoluționari”, „pesimiști”, care privesc „nostalgic” spre trecut, dar „agreează” prezentul: „atitudinea conservatoare […] nu este o întoarcere înapoi, imposibilă, ci un refuz de a merge «înainte» în direcția catastrofală […] un astfel de conservatorism sceptic rămâne unul dintre puținele moduri de a fi modern”.

Considerând „modernitatea conservatoare” drept o formă distinctivă a gândirii și spiritualității central-europene, Adrian Lăcătuș reface sistematic un context socio-politic și o tradiție culturală menite să îi confere identitate și individualitate. El inventariază, prin urmare, metamorfozele raportului tensionat dintre religie-știință-artă din timpul dinastiei habsburgice, precum și impactul filosofiei nietzscheiene asupra mentalității secolelor XIX-XX. Apoi, Adrian Lăcătuș analizează într-un stil curios – prin îmbinarea celor mai subtile nuanțări cu truisme/didacticisme generalizatoare – mărcile înregistrate ale unei modernității contrarevoluționare gravitând în jurul Vienei și Berlinului: dezvoltarea romanului eseistic ce renunță la iluzia reprezentării ori a narativității pentru a reflecta la „imperfecțiunea și scindarea lumii”; promovarea omului-kitsch hărăzit, prin „inautenticitatea sa inocentă”, să demaște artificialitatea ființei; revigorarea ironiei pentru anularea subiectivități/lumii, oricum vidate de substanță, ca semn al unei conștiințe tragice încă active. Dar, luând în calcul cel puțin literaturile est-europene, vom constata că mecanismele creatoare evocate cunosc o arie de răspândire mult mai largă.

Astfel, dacă se dorește un simplu demers de popularizare/exemplificare a implicațiilor laturii conservatoare a modernismului în spațiul central-european, cartea lui Lăcătuș constituie o reușită. (Neinspirat, straniu chiar, rămâne, totuși, capitolul despre Kundera, unde autorul întreprinde close-reading-uri tematice, stilistice și retorice, în timp ce creațiile celorlalți scriitori sunt abordate exclusiv din punct de vedere mentalitar/ ideologic). Pe de altă parte, dacă Modernitatea conservatoare își propune decelarea unor invarianți ai Mitteleuropei, atunci cred că studiul necesită o a doua ediție, revizuită, în care măcar concepția lui Compagnon să devină o referință, eventual polemică. Sau, cine știe, fiecare are dreptul să-și teoretizeze propriii antimoderni.

(Text apărut în Dilemateca, nr. 40, august, 2009)

Cosmin Borza

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Antimodernii lui Adrian Lăcătuș at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: