„Iubirea prin simţuri”

27 martie 2011 § Lasă un comentariu

(I. Negoiţescu, Straja dragonilor. Memorii 1921-1941, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ion Vartic, cuvînt înainte de Ioana Pârvulescu, Humanitas – Memorii. Jurnale, Bucureşti, 2009, 220 p.)

În ultimul an de viaţă, o ciudată urgenţă l-a făcut pe criticul I. Negoiţescu cu desăvîrşire absorbit de a-şi scrie memoriile. Cele două capitole încheiate – publicate iniţial în 1994, reeditate în 2009 – întind pînă în jurul vîrstei de douăzeci de ani o proză confesivă singulară în literatura noastră. Întrebarea mare despre ”ce rămîne dintr-o viaţă” nu-i fără rost aici, Ion Vartic sugerînd în interesantele schiţe de portret ”un punct de plecare abisal” al acestor pagini.

Relativ stabile civil, cu o familie respectabilă şi bogată în rubedenii de tot soiul, copilăria şi adolescenţa lui Negoiţescu palpită în senzaţii şi trăiri. Autobiograful îşi încălzeşte anticamera morţii cu un hinterland protector, redescoperind eul infantil ce simte lumea baroc, e atras de mitologia obiectelor, portretizează fastuos şi se lipeşte de figuri formatoare, multe din ele pe jumătate fantasmatice. Pornită să regăsească proustian acest sîmbure de viaţă, într-un discurs capricios, cu efuziuni tulburătoare şi divagaţii spontane, rememorarea eului adult are deci prea puţin de a face cu un jurnal obişnuit de scriitor, construit şi orientat. Calmul extragerii sensurilor morale îi lipseşte, iar miza autenticistă a lui ”a spune totul” aproape se precipită într-un exhibiţionism de factură masochistă şi anti-eroică.

Sexualitatea precoce şi debordantă e, nu întîmplător, cheia acestei recuperări disperate. În puritatea lor ”perversă” şicanînd obscenitatea, experienţele erotice cu băieţi, fetiţe şi mai ales cu ”ordonanţele” devin expresii ale unei vitalităţi în fierbere. Copilul avid de dragoste, hedonist şi dionisiac, accesează fără cenzuri un paradis al instinctelor, faţă de care orice suspiciune a devianţei ar suna neavenit. ”Eu n-am iubit decât prin simţuri”, conchide eul adult, şi aceasta pare să dezlege personalitatea, implicit maniera critică a lui Negoiţescu, stimulate de o egal vulnerabilă ardoare. Prin trăirile infantile hiperbolice şi voluptatea lor cumva autoerotică transpare gustul pentru metamorfoze creatoare şi universuri fantasmatice al autorului de mai tîrziu al Poeziei lui Eminescu. Îi vine greu, în ambele ipostaze de vîrstă, să pună distanţă faţă de obiectul contemplaţiei sale. Definirea sa ca subiect al plăcerii îşi vădeşte prioritatea existenţială, nu doar cronologică, întrucît din ”dragostea pentru cărţi ca obiect” şi din ”posibilul contact strict personal” cu ele se naşte şi stilul său intelectual, ce ţine mai curînd de intensiv şi calitativ decît de geometria aridă a ideilor. Temperatura biografiei se apropie, în fond, de spiritul operei critice ulterioare pînă la a incita toate clişeele ideii de psihanaliză a creaţiei: micul Negoiţescu e marcat de o psihologie a excesului, simte enorm, închipuie monstruos, e din fire transgresiv, hipersensibil, histrionic, dînd de pe acum semne că emulează spontan o cultură asimilată organic. Geneza afectivă a ideilor şi gîndirii lui Negoiţescu explică, de altfel, şi episodul legionar, accident de conjunctură al unui adolescent prea candid şi cosmopolit pentru a nutri simptomele unei intoleranţe de adîncime. Autobiografia curmată de moarte se încheie chiar cu problema de ”a-mi înălţa simţămintele la nivelul minţii”, sub incidenţa simbolică a întîlnirii cu Lovinescu.

Cititorilor acestor memorii, anul 2023, fixat prin testament pentru publicarea integrală a Jurnalului, le va fi înfăţişînd o aşteptare prea lungă. Amînarea deliberată, legată probabil de calculul pragmatic al acumulării unui capital simbolic, anticipează praguri maximale ale confesiunii. Oricum, în sensul în care viaţa sa, împărţită de timpuriu între tirania simţurilor şi atracţia spre sublimare ”euphorionistă”, seamănă cu o operă de artă, autobiografia neterminată lui Negoiţescu ar fi ajuns şi ea, în condiţiile unui timp mai răbdător, tocmai ce şi-a dorit criticul: opera sa capitală.

(Text apărut în 2009, „Dilemateca”, nr. 40, septembrie)

Adriana Stan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading „Iubirea prin simţuri” at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: