Cronicile chibzuitului

18 Aprilie 2011 § Lasă un comentariu

(Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi. Secvenţe de literatură română, Cartea Românească, 2009, 464 p.)

Dincolo de fecunditatea publicistică (numai cele trei volume de cronici apărute din patru în patru ani însumează peste 1500 de pagini), dincolo de notorietatea şi influenţa dobândite (prin funcţii, premii ori apariţii monden-culturale), la Daniel Cristea-Enache impresionează modul în care îşi înscenează demersurile critice. Ce era doar intuiţie în Concert de deschidere devine confesiune de credinţă în Bucureşti Far West – cronica e „formă flexibilă de istorie literară” –, pentru ca Timpuri noi (antologie dedicată noutăţilor şi reeditărilor din intervalul 2003-2008) să împlinească proiectul. Calculându-şi în detaliu fiecare apariţie, criticul-cadru universitar se arată conştient de limitele, dar şi de privilegiile aduse de postura sa. Prea tânăr, la 35 de ani, pentru a proiecta o veritabilă istorie a literaturii române contemporane, el consolidează orice articol drept un micro-studiu cu valenţe de panoramare. Cel analizat e integrat, mai întâi, într-o generaţie literară; apoi, scos de sub incidenţa altor etichetări, primeşte fără prea multe eforturi demonstrative marca definitivă cristea-enachiană. Iar dacă judecata este valorizatoare („o carte excepţională”, „un mare roman” etc.), înseamnă că autorul a depăşit orice înseriere tipologică şi a reuşit să surprindă măcar o fărâmă din esenţa/„adevărul” umanităţii. Aceasta, pentru că Daniel Cristea-Enache a mai învăţat o lecţie a succesului: ocolind modele interpretative aduse de interminabile teorii ale receptării, criticul ce impune direcţii trebuie să fie doar adjuvant al experienţei estetice. Totodată, va fi caracterizat de propensiunea spre obiectivitate, dovedind şi implicare existenţială în lectură.

În consecinţă, Cristea-Enache nu pierde vremea cu analiza tehnicilor de construcţie. Evidenţiind ideile „substanţiale” şi citând cât jumătate de articol, el închipuie o istorie a avatarurilor umanului ce palpită în ultimele decenii de literatură română: relevarea absurdului cotidian şi a „omului disputat între Bine şi Rău” unifică scrierile lui Cosaşu, D.R. Popescu ori Buzura; „ingineria textuală” îl transformă pe romancierul Mircea Nedelciu în teoretician; iar capacitatea de a reda trăirile individului prins într-o lume a tranziţiei continue îi aduce în prim-plan pe prozatorii mai noi ca Aldulescu, Doina Ruşti ori Sorin Stoica. Tot astfel, poeţii autentici sunt aceia care tratează versurile la „o înaltă tensiune existenţial-artistică” şi depăşeşc „laboratorul aseptic al artei pentru artă” întru captarea „convulsiilor fiinţei”. Dacă Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu sau mai tinerii Ştefan Manasia şi Dan Sociu plac, estetul Şerban Foarţă, livresca Simona Popescu ori hiperraţionala Marta Petreu sunt trimişi la reciclare. Iată cum, în ciuda faptului că uzitează de o stlistică trendy şi promovează „milenarişti”, Cristea-Enache se ipostaziază şi în conservator dogmatic. Nu întâmplător, în segmentul dedicat criticii, aliaţi îi devin „obiectiviştii” şi admiratorii valorilor estetice perene (Mircea Martin, Lucian Raicu), iar principal oponent, relativistul Nicolae Manolescu.

În acest mod, autorul dovedeşte aderenţă şi la firile tradiţionaliste, şi la tinerii cu înclinaţii avangardiste, câştigând autoritate. Pierde, în schimb, în credibilitate. Prea supus unor clişee teoretice, deconstruindu-le pe altele doar pentru a se preamări pe sine, regizându-şi obsesiv judecăţile de valoare, pe care uită adesea să le mai şi justifice, atenuat în relaţie cu „clasicii” literaturii şi ai criticii, tratându-i cu o superioritate paternalistă pe exegeţii tineri, cronicarul Timpurilor noi pare de multe ori ubicuu. Calculat peste măsură, Daniel Cristea-Enache uită adeseori să fie el însuşi.

(Text apărut în Dilemateca, nr. 37 / mai 2009)

Cosmin Borza

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Cronicile chibzuitului at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: