Obsedantele decenii

6 Mai 2011 § Lasă un comentariu

(Gabriela Adameşteanu, Provizorat, Polirom – Fiction Ltd, Iaşi, 2010, 448 p.)

Că romanele Gabrielei Adameșteanu sunt supraordonate de relația convulsivă a individului cu propriul trecut și cu cel istoric nu constituie pentru cititorii săi fideli o surpriză. După cum binecunoscut rămâne și faptul că prozatoarea „şaptezecistă” identifică cele mai variate (și nu o dată exemplare) formule de construcție narativă pentru a reda căutarea dramatică a unei identități destrămate de contexte politice crude: sondarea feminității adolescentine, hipersensibile, metamorfotice în Drumul egal al fiecărei zile (1975), polifonia, carnavalescul și farsa în Dimineață pierdută (1984), alegoria și intertextualitatea în Întâlnirea (2003, 2007). Mai mult, așa cum îi stă bine unui scriitor cu un imaginar bine conturat, nu doar tematica majoră trece dintr-o carte în alta, ci și personajele ori situațiile romanești sunt revizitate ori reconfigurate artistic. Astfel, anunțat de capitolul final al celei de-a cincea ediții din Drumul egal…, romanul Provizorat vine în întâmpinarea unui orizont de așteptare deja clasicizat.

Totuși, urmărind destinul Letiției Branea de după căsătoria cu Petru Arcan, scriitura Gabrielei Adameșteanu face – din punct de vedere tipologic, nu axiologic – un pas înapoi și unul înainte. Pentru a reflecta punctul de cotitură prin care trece existența protagonistei, autoarea nu se mai poate mulțumi în Provizorat cu perspectiva naivă politic a adolescentei din 1975 care avea dreptul doar la nevinovate interpretări minimalist-subiective ale istoriei. Așa se explică asumarea tradiționalelor inserturi realist-obiective, de frescă socială, menite să stabilească atmosfera și faptele din trei perioade dramatice: anii dictaturii legionare, dejismul și ceaușismul. În schimb, Letiția din 2010 pare marcată de o feminitate postdecembristă. Complexitatea și autenticitatea ei sunt aduse acum atât de subtilitatea observațiilor sociologice, cât și de capacitatea autoanalitică, inclusiv în latura unei sexualități afirmate frust.

După cum se putea anticipa și din romanul anterior, căsnicia Letiției cu fostul ei profesor, Petru Arcan, nu îi anulează nici rutina „egală” a existenței, nici vulnerabilitatea interioară cauzată de o biografie incriminatorie din perspectiva puterii comuniste. Femeia descoperă în colegul de serviciu, Sorin Olaru, și în garsoniera de împrumut unde se desfășoară orele lor de intimitate șansa inițierii unei vieți libere, în care adevărul nu mai este obturat, iar identitatea începe să se reveleze fericit. Însă, în ciuda iubirii sincere, relația lor e profund afectată de mediul mai mult decât toxic în care sunt obligați să trăiască. Când securistul ori șefii cunosc mai bine decât ei propriul lor trecut, cei doi îndrăgostiți ajung să asume tacit vieți duble. Din lașitate, teamă, conformism ori carierism, Letiția și Sorin populează spațiul amoros cu „ochii Big-Brother-ului”. Partidului i face loc până și în budoar. Memorabile sunt aproape toate scenele erotice din Provizorat: preludiul și postludiul aglomerează rescrieri corecte ideologic ale trecutului, actualizări ale decretelor ceaușiste ori ale istoriei comuniste, bârfe cu iz politic, puzderie de gânduri intime nerostite, spaime în fața unor cuvinte ce îl pot transforma pe partener în delator, ba chiar mici interogatorii mai mult sau mai puțin ludice, iar actul sexual implică suspiciunea și supravegherea („fiecare surprinde privirea celuilalt cum îl pândește, strecurată, bănuitor, printre gene”).

Pentru că doar într-un anumit tip de literatură și în tomurile istorice unele decenii sunt mai „obsedante” decât celelalte;  trăită direct, dictatura politică nu comportă ierarhii, ci doar tragedii individuale. Inclusiv pentru înțelegerea acestui mecanism existențial, romanul Provizorat se impune ca o lectură obligatorie.

(Text apărut în 2010, Dilemateca, nr. 51, august)

Cosmin Borza

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Obsedantele decenii at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: