Azilantiada

20 Iunie 2011 § Lasă un comentariu

(Liviu Bîrsan, Asylant, Curtea Veche – Un roman, București, 2009, 424 p.)

De puţine ori se întîmplă ca trimiterile comparatiste să surprindă atît de exact calităţile, dar şi deficienţele unei creaţii literare precum în cazul celui de-al doilea roman scris de Liviu Bîrsan. De aceea, asocierea universului ficţional din Asylant cu Groapa lui Eugen Barbu şi cu Craii de Curtea-Veche imaginaţi de Mateiu Caragiale mi se pare o alegere inspirată (a prozatorului Bogdan Suceavă din prezentarea de pe coperta a IV-a). Cînd infirmii, prostituatele sau hoţii din România postdecembristă (o veritabilă Cuţaridă macrantropică) solicită azil în mahalalele idealizatei lumi occidentale, unde se comportă ca nişte crai excentrici mateini, nu poate rezulta decît o poveste fascinantă. În schimb, conjugarea respectivelor contrarii mentalitare şi stilistice tarează construcţia unor episoade din Asylant.

Protagonistul Orbison, românul nevăzător emigrant în Berlin, pare un Pirgu îngemănat cu Paşadia-Pantazi. Cazat la un centru de primire a solicitanţilor de azil, Orbison participă alături de conaţionalii săi, infractori şi barbugii notorii, Nelu Kukuveaua şi Giani Cercel, la furturi din supermarket-uri ori la experienţe sexuale sado-masochiste. Într-un bordel, el o reîntîlneşte pe Olga, fata de care s-a îndrăgostit pe vremea cînd aceasta vindea la un chioşc din preajma şcolii profesionale de nevăzători. Obsedat de calităţile de „Stăpînă”, dar şi îngrijorat de narcomania ei, Orbison o răpeşte de la proxenetul Vichi cu ajutorul unui alt emigrant, ţăranul disperat de sărăcia din ţară, Costache. În cadrul încăierării, „peştele” e ucis, iar cei trei sunt obligaţi să părăsească dogmatica Germanie. Salvarea e oferită de mai cosmopolita Spanie, unde protagonistul primeşte ajutor de la Günther, un afacerist miliardar, adept la rîndul lui al sexualităţii deviante. Fugarii îşi schimbă statutul şi, conduşi de noul amic în Republica Dominicană, devin gringos – albi înstăriţi pe care banii îi aşază deasupra legii. Noi intrigi grotesc-erotice şi naţional-identitare (cu un deznodămînt spectaculos, de citit) pigmentează naraţiunea lui Liviu Bîrsan.

În ciuda acestui itinerar ce aminteşte de prozele de aventuri, călătorii, sau de cele pansexualiste, Asylant apare drept un roman existenţialist. Utilizînd un ritm narativ fragmentat, reportericesc şi eseistic totodată, personajul-narator Orbison simte monstruos şi exprimă memorabil tot ceea ce nu vede. Situaţiile şi trăirile captivante pe care le experimentează printre străini pălesc în faţa jocului ideilor propovăduite de acest antierou al secolului XXI. Ele generează adevăratul spectacol al atît de visatei, însă teribil de umilitoarei, existenţe de azilant. O epopee în răspăr. Într-o epocă în care comunismul şi fascismul sunt anatemizate, iar cortinele de fier se năruie sub poduri de flori, noile ideologii capitaliste, consumeriste, europeniste, hedoniste ori ecumeniste sunt percepute de Orbison ca revigorări repulsive ale totalitarismului cu faţă umană. Aproape fiecare pagină din Asylant propune definiţii ironice ale „democratizării” răului – unele prea poetice/filosofice pentru a-i aparţine unui absolvent doar al „şcolii vieţii”, dar majoritatea remarcabile.

În consecinţă, romanul cinic, resentimentar şi nihilist al lui Liviu Bîrsan nu e recomandat adepţilor corectitudinii politice sau ai liberalismului economic autist  („Europa are nevoie de fraieri şi de săraci şi mai ales de săraci fraieri”), după cum trebuie ferit şi de ochii dogmatici ai feministelor ori bigoţilor (în această lume decăzută majoritatea femeilor sunt prostituate, iar Dumnezeu se identifică întunericului). Pe de altă parte, cititorii neîndoctrinaţi vor reflecta un timp măcar la o scenă/idee din Asylant. Ghidaţi, bineînţeles, de vizionarul Orbison.

(Text publicat în 2009, Dilemateca, nr. 41, septembrie)

Cosmin Borza

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Azilantiada at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: