Mortido & Libido

18 Septembrie 2011 § Lasă un comentariu

(O. Nimigean, Rădăcina de bucsau, prefaţă de Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom – Ego. Proză, Iaşi, 2010, 480 p.)

Faimoasa definiţie călinesciană a romanului – „o scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experienţă” –, considerată desuetă de majoritatea teoreticienilor şi criticilor contemporani, îşi demonstrează pe deplin exemplaritatea odată cu lectura unor cărţi care nu se supun trendurilor artistice. Temele „mari” ale literaturii (ca iubirea şi moartea), experienţele cotidiene minimaliste, mizerabiliste sau cele esenţialist-revelatorii, reflecţiile filosofico-eseistice şi introspecţiile coexistă fără ameninţarea artificialităţii atunci când un scriitor identifică stilul narativ potrivit, dar şi fondul ideatic fertil. Tocmai în aceste puncte pot fi evidenţiate reuşitele celui de-al doilea roman (după Mortido din 2003) al lui O. Nimigean, Rădăcina de bucsau.

Format şi recunoscut ca poet, Nimigean evită înscenarea unei acţiuni propriu-zise, preferând să confere tensiune epică, intensitate existenţială şi profunzime meditativă lumii sale romaneşti prin analiza infinitezimală a două evenimente pe cât de comune, pe atât de zguduitoare: apropierea morţii mamei şi iminenţa despărţirii de soţie. E vorba aici de o dublă agonie, căreia scriitorul ieşean îi relevă incomparabilul şi irepetabilul dramatism. Dacă momentul de vârf al bolii fizice ori al rupturii sentimentale coincide cu o stare de perplexitate psihică ce atenuează durerea, dacă moartea implică decompresia prin revoltă sau prin împăcare mistică, proximitatea dispariţiei presupune cele mai autentice angoase, nevroze, depresii. Provizoratul generat de căderile şi de revenirile repetate, de gândurile apocaliptice şi de speranţele salvatoare, de cele mai dure demistificări şi de (auto)mitologizări tot mai inventive, de pulsiunile mortificatoare şi de cele regeneratoare dă naştere unor pagini excelent construite şi pe deplin citabile din Rădăcina de bucsau.

Un oximoron generalizat organizează romanul lui O. Nimigean. De altfel, chiar stilul narativ asumat de egoprozator se construieşte constant pe paliere antitetice: Liviu, protagonistul romanului, apelează la o confesiune aparent analitică, lucidă, ipostaziindu-se în martor/spectator al propriei vieţi, însă nu puţine sunt fragmentele în care intensitatea trăirilor face ca notaţiile sale să gliseze spre mostre de flux al conştiinţei traumatico-fantasmatic. Totodată, discursul său fragmentar, anticalofil, e punctat de inserturi conceptualizant neologice ori de structuri poetizante, simbolice, chiar alegorice. Mai mult, bărbatul dezabuzat, izbăvit dintr-o lume a „pierzaniei” (alcool, adulter, ratare profesională şi artistică etc.) prin asumarea unei existenţe cvasi-sihastrice (gimnastică zilnică, miercurea de post, izolarea de prieteni, „rugăciunea inimii” murmurată periodic etc.), îşi relativizează prin negaţie aproape toate judecăţile şi sentimentele: „sînt autentice acele vorbiri care se fac şi se destramă… care afirmă, dar proiectează şi o umbră de îndoială… care prind ambele feţe, da-ul şi nu-ul”. Tandreţea combinată cu repulsia caracterizează şi comuniunea cu memorabila mamă imobilizată de boală, şi căsnicia muribundă cu Ioana-Zelda. Scenele ce prezintă hrănirea şi spălarea mamei, fazele infantilizării acesteia, intruziunea morţii în casa părintească, paginile dedicate vizitei de o zi a Zeldei ar putea oricând constitui materiale didactice pentru înţelegerea conceptului de „tensiune epică”.

Mărturisesc că – făcând abstracţie de un anume manierism al utilizării bivalenţelor compoziţionale ori a unor simbloluri prea vădite – nu am întâlnit în proza autohtonă de după Cărtărescu o scriitură atât de molipsitoare existenţial şi imaginativ.

(text apărut în Dilemateca, nr. 52, septembrie 2010)

Cosmin Borza

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Mortido & Libido at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: