Hipermodernism?

17 Noiembrie 2012 § 2 comentarii

O temă propusă de Laurenţiu Malomfălean. Vă invităm marţi, 20 noiembrie, de la ora 18, în sala Puşkin a Facultăţii de Litere, numai după ce aţi citit pre-textele: Nu post-modernism, Ce spuneau decadenţii…, Digital-ism?

Postmodernismul aşa cum îl ştim a devenit istorie – nu de ieri sau de azi, ci o dată cu noul mileniu. Perioada pe care a denumit-o (~ 1968-2001) necesită o critică terminologică, dar şi de conţinut. Nu poţi analiza un obiect de studiu decât după ce-i constați decesul. Definiţiile din mers pot fi repede condamnate – şi condamnabile a posteriori – să fie doar nişte luări de poziţie hipersubiective într-un câmp de discuţie prin excelenţă vag obiectiv, de bătălii mai puţin sau mai mult mascate. Privind retrospectiv, poate tocmai din aceste motive curentul postmodernist a fost receptat într-atât de variat, plurimorf, ca un amestec neomogen, pentru că fiecare teoretician al său a venit cu altă perspectivă asupra unor fenomene în plină desfăşurare, influenţându-le traiectoria. Demersul meu poate fi considerat un fel de autopsie. Diagnosticul, evident: mai adecvat realităţii, hipermodernismul acoperă ceea ce din prea multă comoditate ne-am obişnuit să catalogăm drept postmodernism. Oricum am privi lucrurile, particula „post” nu răspunde niciunui fapt. Ea trebuie înlocuită cu „hiper”. Astfel, voi încerca să justific întrebările: „De ce nu post-?”, „De ce hiper-?”, şi în ce măsură mai poate urma ceva coerent după.

Anunțuri

Tagged: , ,

§ 2 Responses to Hipermodernism?

  • Ontelus Dan Gabriel spune:

    Această fertilitate conceptuală caracteristică intelectualilor, în general și teoreticienilor literaturii, în particular este unul dintre simptomele majore ale modernității. Modernism, postmodernism, digitalism, hipermodernism: iată doar patru dintre conceptele operaționale în studiul literaturii și, prin extensie de la literaturocentrism, în dezbaterea culturală a generoasei modernități, epocă istorică a nihilismului antropocentric. Câtă erudiție, câtă inteligență scăpărătoare, cât orgoliu intelectual, toate puse în slujba unor construcții mentale care, ce-i drept, celebrează spiritul critic și pluralismul cultural, dar nu sunt, în ultimă instanță, decât niște ,,metaficțiuni”, umbre cognitiv-nostalgice și subtil-alienante fie ale splendorii tragice antice, fie ale medievalității. Cu unele excepții notabile – de exemplu, Dostoievski în proză și Rimbaud în poezie – , literatura modernă constituie un fenomen epigonic, direcția mimetic-exterioară derivând din ,,Iliada”, iar aceea simbolic-interioară trăgându-se din ,,Odiseea”. Omul modern este epigonic, deși idolatria tehnică l-a ajutat să-și perfecționeze elanul violent. Față de omul antic și cel medieval, modernul a crescut exponențial forța iluziilor, a idolilor și a patimilor, deși se laudă cu o luciditate cinic-ludică prin intermediul căreia și-ar putea înțelege nimicnicia trufașă.

  • S-a lansat http://www.librariascriitorilor.ro ,
    locul unde scriitorii se întâlnesc și formează o comunitate. Își pot scrie (fie prin mesageria privată, fie pe forum), își pot prezenta biografia și celelalte cărți publicate, își pot afla numerele de telefon și se pot suna, pot posta comentarii în raftul virtual al fiecărei cărți.
    Mai mult, decât atât, scriitorii pot să facă schimb liber de cărți între ei (fie a cărților clasice, tipărite, fie a celor în format electronic – excepția o face doar ebook-ul comercial). Orice Scriitor își poate dori ca o carte a sa, valoroasă (aflată poate, neștiută, în stoc, acasă) să o poată schimba liber și gratuit (eventual doar pentru câțiva lei, cât reprezintă taxele poștale), cu o carte nouă și valoroasă a unui alt scriitor, coleg, pe care îl apreciază în chip deosebit. LibrăriaScriitorilor devine astfel, pentru scriitori, o Bibliotecă a Scriitorilor (în care găsești doar cărți noi, unele dintre ele nefiind în alte librării).
    Prin intermediul LibrăriaScriitorilor.ro, scriitorii se întâlnesc și cu cititorii, fie prin mesageria privată oferită de site, fie prin comentariile care pot fi postate de cititori în contul unei cărți și la care scriitorii pot răspunde, ori prin intermediul forumului și chiar notelor pe care o primesc în contul cărții. În plus, la plasarea unei comenzi, Scriitorul este notificat prin email, primind adresa și numărul de telefon al clientului său, pentru contact și livrarea comenzii. După livrarea comenzii, Scriitorul poate ține (de ce nu?) legătura cu cititorul, informându-l atunci când are loc apariția unei noi cărți, o lansare, fiind astfel puse premisele unei legături care poate continua spre o adevărată prietenie, cât se poate de reală, între cititori și scriitori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Hipermodernism? at Cercul Metacritic.

meta

%d blogeri au apreciat asta: