Cititorul ca seducător

(discuţia despre DIARIST SAU BLOGGER, prima parte: o parte din textul dezbaterii „Diarist sau blogger” va aparea in revista „Cultura”, saptamana viitoare. Mulţumim pentru găzduire!)

Mihaela Ursa: Vă propun să începem a treia şedinţă de cerc, în care ne-am propus să ne ocupăm de trecerea de la jurnal la blog. Cu aceasta am enunţat un aspect particular al unui fenomen foarte complex, deoarece nu tot ce ţine de blogging poate fi derivat din jurnal, după cum nu toţi urmaşii jurnalului sfârşesc prin a fi bloguri. Aşa că, înainte să vă dau cuvântul şi să aveţi posibilitatea de a vă exprimaţi (şi pe baza textelor-suport pe care le-aţi putut consulta pe blogul cercului), aş mai vrea să adaug câteva lucruri. Vă propun

Ecranul nu este mai artificial decât caietul…

(discuţia despre DIARIST SAU BLOGGER, partea a II-a)

…

Mihaela Ursa: Este interesant felul în care expunerea aceasta publică funcţionează dublu, pe de o parte e declarată pierderea interiorităţii asupra căreia ne atrăgea atenţia Flaviu, şi, pe de altă parte, aceeaşi pierdere a interiorităţii prin expunere publică poate însemna cea mai bună formă de ascundere, spuneau şi Ovidiu, şi Andrei, cea mai bună formă de mascare şi de protecţie a eului, pentru că, tu, pe blog, poţi să fii cine vrei. Sunt bloggeri care îşi declară identitatea şi unii care nu-şi declară identitatea, care

Blogul şi doamna Verdurin

(discuţia despre DIARIST SAU BLOGGER, partea a III-a)

…

Ovidiu Mircean: Pe de altă parte, continuând ceea ce spunea Sanda, un blog care dă acces comentariilor şi intervenţiilor cititorilor seamănă cu salonul doamnei de Verdurin, (Primim joia la 5, la discuţii, primim la ceai şi, dacă cumva intrăm într-o zonă foarte intimă, totul se transformă în petrecere de pijama). Cred că e tipul acesta de socializare, care era salonul înainte, micul grup monden care îşi apăra cu foarte multă gelozie vizitatorii. Cumva e calitatea asta, dar mediată oarecum internautic. Că există alte tipuri de bloguri, sigur, dar